Prin intermediul Direcţiei Pieţe de Capital clienţii OTP Bank România pot tranzacţiona instrumente financire pe piaţa spot adiministrată de către Bursa de Valori Bucureşti.

Instrumentele financiare care pot fi tranzacţionate prin intermediul Direcţiei Pieţe de Capital a OTP Bank România sunt:

• acţiuni
• obligaţiuni
• titluri de stat
• unităţi de fond
• drepturi
• produse structurate

Acţiunile sunt titluri de valoare emise de societăţile comerciale. O acţiune reprezintă o parte a capitalului unei societăţi divizat în părţi egale. Veniturile obţinute din acţiuni poartă denumirea de dividende (şi reprezintă cota parte din profiturile care nu sunt reinvestite, la care deţinatorul de acţiuni este indreptăţit), iar persoanele care deţin acţiuni se numesc acţionari.

În cazul în care deţii acţiuni într-o societate eşti îndreptăţit şi la o cotă parte din valoarea societăţii respective, în situaţia în care aceasta face obiectul procedurii de lichidare. Acţiunile pot conferi sau nu drept de vot, ceea ce înseamnă că acţionarul poate sau nu să deţină dreptul de a vota în cadrul Adunării Generale a Acţionarilor (AGA) sau cu privire la administrarea societăţii. De regulă, o acţiune comună dă dreptul deţinătorului sau să voteze cu ocazia alegerii directorilor în consiliul de administraţie sau cu ocazia supunerii la vot a altor probleme, în AGA.

În general, o acţiune preferenţială nu conferă dreptul la vot, dar are un drept prioritar asupra câştigurilor şi asupra activelor companiei faţă de o acţiune comună - dividendele aferente acţiunilor preferenţiale trebuie plătite înaintea dividendelor aferente acţiunilor comune. De asemenea, în cazul lichidarii companiei, deţinătorii de acţiuni preferenţiale îşi exercită drepturile asupra activelor acesteia, fiind superiori deţinătorilor de acţiuni comune, dar inferiori deţinătorilor de obligaţiuni.

Obligaţiunile sunt titluri de creanţă prin care emitentul se împrumută de la deţinătorii de obligaţiuni şi se obligă să ramburseze valoarea obligaţiunii şi dobânda aferentă (numită cupon) la o dată viitoare denumită scadenţă sau maturitate.

Obligaţiunea, de fapt reprezintă un împrumut sub forma de titlu de valoare, dar sub o altă denumire: emitentul de obligaţiuni este echivalentul debitorului, deţinătorul de obligaţiuni este echivalentul creditorului, iar cuponul reprezintă dobânda. În momentul în care se cumpără obligaţiuni, de fapt, se împrumută bani unui emitent care poate fi o autoritate publică sau o societate comercială. În contul acestui imprumut emitentul va plăti o anumită rată a dobânzii pe întreaga durată a obligaţiunii (până la scadenţă), iar la scadenţă se returnează valoarea obligaţiunii.

De asemenea există obligaţiuni a căror valoarea se plăteşte, de către emitent, la termene de timp stabilite la data cumpărării lor astfel, de regulă aceste termene pot fi: trimestriale, semestriale şi anuale. Atât obligaţiunile cât şi acţiunile sunt titluri transferabile, diferenţa dintre cele două fiind aceea ca acţionarii sunt deţinători ai unei cote parte din societatea respectivă, iar deţinătorii de obligaţiuni sunt creditori ai societăţii emitente. În cadrul Bursei de Valori Bucureşti se pot tranzacţiona obligaţiuni corporative, municipale şi internaţionale.

Obligaţiunile corporative sunt obligaţiuni emise de către societăţi comerciale. Obligaţiunile municipale sunt titluri de creanţă emise de autorităţile locale, regionale şi de alte organisme guvernamentale în scopul atragerii de fonduri cu utilitate publică. Obligaţiunile internaţionale sunt obligaţiuni emise într-un anumit stat de către emitenţi din afara statului respectiv.

După felul dobânzii, obligaţiunile pot fi de două tipuri: obligaţiuni cu dobândă fixă şi obligaţiuni cu dobândă variabilă (raportată de regulă la un indice plus o marjă fixă ex. ROBOR, EURIBOR etc.). Obligaţiunea cu dobândă fixă poate avea dobândp egalp cu 0, în acest caz numind-o obligaţiune cu discount. Obligaţiunea cu dobândă 0 este vândută la un preţ mai mic decât valoarea ei reală, caştigul obţinându-se din diferenţa dintre preţul ei real şi preţul la care a fost cumpărată.

Titlurile de stat sunt instrumente financiare care atestă datoria publică, constituind împrumuturile statului pe diferite termene (scurt, mediu sau lung), în moneda naţională sau în valută fiind purtătoare sau nu de dobândă (cu discount la fel ca şi în cazul obligaţiunilor). Prin intermediul acestor instrumente financiare, statul contractează un împrumut pentru finanţarea, diferitelor proiecte proprii, a deficitului bugetului de stat, a datoriei publice, pentru susţinerea balanţei de plăţi sau pentru consolidarea rezervei valutare.

Drepturile aferente deţinerilor de acţiuni (drepturi de preferinţă şi drepturi de alocare). Drepturile de preferinţă sunt instrumente financiare care conferă acţionarilor dreptul de a subscrie acţiuni nou emise înainte ca respectivele acţiuni să fie oferite spre subscriere altor acţionari. Drepturile de preferinţă sunt tranzacţionate separat de acţiunile pe care acţionarii au dreptul să le subscrie. Drepturile de alocare sunt valori mobiliare negociabile emise pe termen scurt şi care atestă dreptul deţinătorului de a primi acţiuni în momentul în care acţiunile societăţii sunt admise la tranzacţionare pe piaţa de capital.

Unităţile de fond sunt instrumente financiare emise de către Organismele de Plasmenat Colectiv (OPC) la un preţ stabilit în funcţie de valoarea activului net al organismului respectiv. În cazul unităţilor de fond care nu se tranzacţionează în cadrul unei Burse, OPC-ul calculează zilnic valoarea activului net unitar după următoarea formulă: se însumează valorile curente de piaţă ale tuturor instrumentelor financiare deţinute de OPC în portofoliul sau adăugând numerarul şi orice alt venit încasat, apoi se scad datoriile iar rezultatul (activele nete totale) se împarte la numărul unităţilor aflate în circulaţie. Valoarea activului net unitar se modifică de la zi la zi în funcţie de parametrii formulei de mai sus. În cazul unităţilor de fond tranzacţionate în cadrul Bursei de Valori Bucureşti, valoarea unităţilor de fond se stabileşte în funcţie de cererea şi oferta existentş la acel moment în piaţă.

Produsele structurate sunt instrumente financiare hibride care reprezintă o obligaţie financiară a unui emitent, ce include o componentă derivată de natură să modifice profilul de risc şi randament al instrumentului respectiv. Aceste instrumente financiare au la bază un activ suport, care poate fi un alt instrument financiar, indice bursier sau valutar, o rată a dobânzii, o marfă, coşuri ori combinatii formate din aceste instrumente precum şi orice alt activ, indicator sau unitate de măsură. Emitenţii produselor structurate pot fi instituţii de credit, firme de investiţii, precum şi alte instituţii financiare aflate sub incidenţa autorizării şi reglementării autorităţilor competente din state membre sau nemembre.

În prezent la Bursa de Valori Bucureşti se tranzacţionează două tipuri de produse structurate: certificate index şi certificate turbo (long şi short):

Certificatele index oferă posibilitatea de a beneficia de fluctuaţia pieţei în ambele direcţii. Certificatele index vizează creşterea preţurilor pe când certificatele short index vizează scăderea lor. Spre deosebire de certificatele turbo, certificatele index nu beneficiază de efectul de levier, astfel randamentul nu poate fi mai mare decât cel al activului suport.

Certificatele turbo oferă posibilitatea de a beneficia de fluctuaţile pieţei în ambele direcţii. Certificatele turbo Long vizează creşterea preţurilor, pe când certificatele turbo Short vizează scăderea lor. Fiecare mişcare în preţul instrumentului de bază poate duce la câştiguri sau pierderi mari şi disproporţionate datorită efectului de levier.

Performanţele anterioare ale instrumentelor financiare nu reprezintă o garanţie a realizărilor viitoare. Tranzacţiile cu instrumente financiare prezintă o serie de riscuri inerente, inclusiv: fluctuaţia preţurilor pieţei, incertitudinea dividendelor, a randamentelor şi/sau a profiturilor, fluctuaţia cursului de schimb etc. Capitalul investit nu este garantat, câştigurile obţinute din investitii fiind, de regulă, proporţionale cu riscul asumat.